Motto:
Ea: Somewhere, at the edge of this world,
I will hide to be born again.
El: ...eternitatea,era singura promisiune ca am sa te gasesc.
Dincolo de tacere am vazut chipul tau...
Ia-ma de mana si du-ma in lumina pe care tu o respiri
I will hide to be born again.
El: ...eternitatea,era singura promisiune ca am sa te gasesc.
Dincolo de tacere am vazut chipul tau...
Ia-ma de mana si du-ma in lumina pe care tu o respiri
Ei doi
Ea: -Cine esti?
El: -Dar tu?
Ea: -Eu...sunt un copil cu ochii mari,
cu moarte multa,
cu vise dulci si degete uscate.
...dar spune-mi, tu cine...sau ce esti?
El: -Eu...sunt un actor în lumina reflectoarelor.
Curând o ploaie de zâmbete are să se reverse
iar eu, de iubire ud, pâna la piele,
o să-ţi prind uşor talpa piciorului...
Dar tu, tu chiar esti copil?
Ea: -Off!!! Nu m-auzi,
nu ma vezi
nici nu m-asculti,
nici nu ma crezi.
El: -Şopteşti şi râzi dincolo de uşi...
Te aud:
Un sunet difuz, desprins din cerul fericirii...
Ea: Spune-mi...ma asteptai cu un suras?
El: -Da,
pătruns de note muzicale,
surâd văzându-ţi aripa...
Ea: - Auzi? E liniste din nou...
El: - Tăcerea inundă casa,
şoaptele s-au ascuns,
doar lumina mai pâlpâie uşor...
Ea: -Acum stiu, tu vrei sa ma vinzi...
...ai scoate bani frumosi
pe ochii, pe gura mea,
pe maini si pe picioare,
pe zambet si pe lacrimi,
pe cuvinte si ganduri trecute...
El: -Nu!...vreau să-ţi arăt ce e Dincolo.
Dincolo de sărut, dincolo de şoapte de iubire...
Ea: -Ce ciudat...
...acorduri de chitara
ma poarta spre tarmuri apuse
El: -Păşeşte!
Usor, usor...suntem Dincolo...
Ea: -Acum ma vad...
la poalele cerului
sunt eu,
ecoul tuturor asteptarilor
si al tacerilor tarzii
El: -Uite vezi?
încet, într-o clipă ca o eternitate,
lumina ia forma zâmbetului tău
şi cade pe mine...
Ea: -Arunca timpul ce-a plutit fara mine,
iubeste-ma de primavara,
saruta-ma sa-mi treaca...
El: -Hai,zbori mai departe!
N-o să-ţi admir frumuseţea la nesfârşit...iar visul...
visul era doar atunci când tăceai, în colivie...
Ea: -Nu zbor nicaieri fara tine!
Ma-nec in vise si iubesc.
Adorm...nu ma mai trezesc
El: -E amiază în parc ...
se stârneşte o rază prin desiş
...........................
doar lumina mai pâlpâie uşor
peste locul unde, acum o clipa...
erai.
Epilog:
trezirea
Ea: -Neatza...
Spune-mi!
De ce ai scris?
De dor de mine?
El: -De prea mult...
El: -Hai sa-ti cant ceva :)
Ea: -Hai...
El:
About: Dialogul este o compilatie, realizata din versurile a doi poeti uitati de timp in coltul unui raft prafuit al bibliotecii.
El: -Dar tu?
Ea: -Eu...sunt un copil cu ochii mari,
cu moarte multa,
cu vise dulci si degete uscate.
...dar spune-mi, tu cine...sau ce esti?
El: -Eu...sunt un actor în lumina reflectoarelor.
Curând o ploaie de zâmbete are să se reverse
iar eu, de iubire ud, pâna la piele,
o să-ţi prind uşor talpa piciorului...
Dar tu, tu chiar esti copil?
Ea: -Off!!! Nu m-auzi,
nu ma vezi
nici nu m-asculti,
nici nu ma crezi.
El: -Şopteşti şi râzi dincolo de uşi...
Te aud:
Un sunet difuz, desprins din cerul fericirii...
Ea: Spune-mi...ma asteptai cu un suras?
El: -Da,
pătruns de note muzicale,
surâd văzându-ţi aripa...
Ea: - Auzi? E liniste din nou...
El: - Tăcerea inundă casa,
şoaptele s-au ascuns,
doar lumina mai pâlpâie uşor...
Ea: -Acum stiu, tu vrei sa ma vinzi...
...ai scoate bani frumosi
pe ochii, pe gura mea,
pe maini si pe picioare,
pe zambet si pe lacrimi,
pe cuvinte si ganduri trecute...
El: -Nu!...vreau să-ţi arăt ce e Dincolo.
Dincolo de sărut, dincolo de şoapte de iubire...
Ea: -Ce ciudat...
...acorduri de chitara
ma poarta spre tarmuri apuse
El: -Păşeşte!
Usor, usor...suntem Dincolo...
Ea: -Acum ma vad...
la poalele cerului
sunt eu,
ecoul tuturor asteptarilor
si al tacerilor tarzii
El: -Uite vezi?
încet, într-o clipă ca o eternitate,
lumina ia forma zâmbetului tău
şi cade pe mine...
Ea: -Arunca timpul ce-a plutit fara mine,
iubeste-ma de primavara,
saruta-ma sa-mi treaca...
El: -Hai,zbori mai departe!
N-o să-ţi admir frumuseţea la nesfârşit...iar visul...
visul era doar atunci când tăceai, în colivie...
Ea: -Nu zbor nicaieri fara tine!
Ma-nec in vise si iubesc.
Adorm...nu ma mai trezesc
El: -E amiază în parc ...
se stârneşte o rază prin desiş
...........................
doar lumina mai pâlpâie uşor
peste locul unde, acum o clipa...
erai.
Epilog:
trezirea
Ea: -Neatza...
Spune-mi!
De ce ai scris?
De dor de mine?
El: -De prea mult...
El: -Hai sa-ti cant ceva :)
Ea: -Hai...
El:
About: Dialogul este o compilatie, realizata din versurile a doi poeti uitati de timp in coltul unui raft prafuit al bibliotecii.
Postări
5 comentarii:
Stiam eu :)
am amanat filmul. conditii meteo f nefavorabile. pup
@L
da sper ca pe ala la care am apucat sa termin de scris scenariul sa incepem sa-l filmam cat mai repede. am aflat ca ai facut rost de fondurile de la cnc, esti practic creditata pentru toata viata :). o sa-ti dau si restul scenariului, castingul fa-l cat mai repede si hai sa ne apucam de filmari!!! :)
si o sa fiu actritza? de cand astept asta!:)
la fondurile CNC nu m-as baga, nu am incredere ca le voi folosi in scopurile pt care au fost alocate. probabil i-as cheltui prin magazine si excursii in Maroc, asa ca mai bine i-as lasa pe mana ta:)
Sa-mi zici cand incepi filmarile, sa stiu sa fiu ready!:D
Lau
nu ati inteles domnisoara. dvs sunteti regizorul, eu scenaristul. fara actori. cand dati "unda verde" filmarilor
pai de asta ziceam ca vreau sa fiu actritza, nu regizor. partea cea mai grea e să fii regizor. să iei deciziile de care nu depinde doar...viata ta. eu nu vreau sa fac asta.
niciodata nu am luat deciziile bune:) a fost nevoie sa aleg gresit, ca sa-mi dau seama ca cealalta varianta ar fi fost cea buna.
iar unda verde nu mai dau niciodata:) mi-a zis cineva ca e un cliseu pe care il folosesc fatucile din presa. si m-am lecuit!
nu ai vrea sa schimbam rolurile? sa u sa cautam un alt regizor? universul? cred ca el aseaza lucrurile:) cat de trist sa iti lasi viata asa...in mainile a CEVA
cred ca am scris prea mult.
Trimiteți un comentariu