joi, 13 martie 2008

Cartea noptilor II

"Atat de multa uitare s-a sadit in gradina mea, incat
anotimpurile, mereu in schimbare, nu si-au mai amintit sa vina.
Aici totu-i la fel: tern, aceleasi pietre sculpate de timp si de dalta zac inerte sub numele, anii si regretele exprimate in versuri sumbre.
Am fost crescut de mic printre lumanari, insa lumina nu s-a aprins niciodata in ochii mei. Intunericul, radacinile zdrentaroase si salbaticia sufletului mi-au fost calauze prin moartea intretaiata de povestile din timpul vietii. Tu stii asta cel ma bine si iti aduci aminte, ca prima oara cand am vazut albastrul infinit, a fost atunci cand ti-ai coborat privirea spre abisul meu (mai tarziu aveam sa aflu ca si cerul e la fel de frumos (hmm, frumos! ). Aminteste-ti cand mi-a fost cald pentru prima data, cand mi s-au dezmortit picioarele, iar mainile prea slabe au inceput sa miste, sa simta…Iti mai aduci aminte? A fost atunci cand ti-ai intins usor palma subtire si mi-ai scuturat obrazul de frunze si de pamant. Alta data mi-ai sadit flori in dreptul talpilor si au crescut pana la piept... si ce frumos au crescut!... Mi-ai vorbit de un desert cu furtuna, de un cal, o scara, un cub…si parca intrezaream, printre randuri cat de frumos e la tine, afara…
Acum, aici, e liniste, sus e iarna grea si multa, multa tacere. Tu ai uitat sa mai treci! Dar nu-i nimic, de cand m-ai invatat sa vorbesc, mi-am gasit mici vietati ce-mi intretin, uneori, antrenul. Zapada-i mare, iar sub ea balarii au ramas netaiate de acum doi ani. Nu te incumeta sa ajungi ! Adeseori e ceata si mult frig - total neprietenos! Poate ne zarim peste vreun secol...glumesc, de fapt zambesc...!
Ah era sa uit, m-am visat de curand: aratam a om, asa ca voi ...si stateam intr-una la tine in brate. Iar tu…tu ma alintai, ma magaiai! Si ma alintai strigandu-ma asa cum alinti si-ti strigi pisica…"
...
...Asezata pe banca, tinea o revista in mana si privea absenta copacul din fata ei. Curand, privirea i se pierdu undeva dupa gardul ce imprejmuia parcul. Tresari! I se paru ca aude o voce stranie strigand dupa o pisica! "Ce ciudat!", indesa revista in geanta, ingandurata si cu pasi calculati se pierdu in multimea de pe boulevard. Era apus, miros de flori de tei, o seara perfecta de mai. In urma ei ramase o banca goala, plina de povesti. Langa ea, o piatra ofilita si-o pisica torcand...

...
Epilog : Iar am visat?! De cate ori mi-am promis ca n-o s-o mai fac, dar vine visul ca un vant: surprinzator si deghizat, iar eu ca de fiecare data, ma pacalesc.
La radio e Strauss, sub mine cearsaful strans, langa fatza, perna uda…
Buna dimineata!


miercuri, 12 martie 2008

Respect pentru viitor


Intr-un viitor nu foarte indepartat, copii se vor naste tristi intr-un climat trist. Si stiti de ce? Pentru ca noi folosim multe pungi, pentru ca aruncam hartie cat mai multa, pentru ca lasam apa sa curga in nestire si becul aprins mai tot timpul. Fiindca achizitionam masini cu cat mai multi cai putere, fiindca aruncam gunoiul menajer cum apucam si mai ales pe unde apucam, pentru ca incarceram specii pe cale de disparitie si nu le favorizam viata in mediul propice lor, pentru ca ne "scapa" petrol in ocean. Pentru ca facem razboaie pe unde apucam si nu in ultimul rand pentru ca noi toti suntem un ocean de GANDIRE NEGATIVA...
Daca vrem ca pruncii viitorului sa nu fie un mare Burger Queen, faceti niste eforturi!!!
Scapati de pasivitate, incepeti din propria curte sa "regenerati" cate ceva.

Urmatoarea melodie vine cu scopul definit de a va intrista si a va pune pe ganduri:
Auditie placuta



Slightly bemused by his lack of direction

to this world by caesarean section

Chooses his clothes to match his pallid complexion

Now it takes him all day just to get an erection

hings aren't what they seem.

Makes no sense at all

Goes out to cruise and to meet his connection

He never scores he just gets an infection

Dreams of a place with a better selection

Still it takes him all day just to get an erection

Things aren't what they seem

Makes no sense at all,

Things aren't what they seem

Makes no sense at all,

Luxemburger Queen,

He's a Burger Queen.

Slightly bemused by the total rejection,

Came to this world by caesarean section,

Dreams of a place with a better selection,

Dreams of a face that is pure as perfection,

Things aren't what they seem,

Luxemburger Queen
O campanie sustinuta de Bunul Simt al Omului si Teama De Posibilul Viitor Sumbru

marți, 11 martie 2008

Cartea noptilor I

Dupa ce deschid primul ochi, am curajul sa-l deschid si pe celalalt, camera se compune in lumina noua, monotona si la locul ei, radioul zbarneie un clasic ceh, iar eu sunt intors, trist si intors.
Cearceaful botit de sub mine incepe sa maraie si sa ma intrebe rastit unde plec noaptea si imi las masa inerta de corp sa-l striveasca?! "Nu stiu bai panzo!" raspund nervos si cand ma ridic, crampeie de memorie mi-apar...si vad randurile unei scrisori pe hartie galbena. Din noapte in noapte, astept...
" M-am cuibarit in mine, sub bolta de durere, acolo stau acum. Pentru a ma vizita trebuie sa dormi un somn adanc si sa fii plina de rabdare si imaginatie. Poate vei avea nevoie si de mult curaj, nu musc, doar pare c-o fac!
In alta ordine de fapte, viata s-a pravalit peste cimitir, acum, cu totii canta dar mai ales, umbla. Eu insa raman la locul meu, in mine, sub bolta de durere. Nu plec fiindca intre timp ai putea sa vii si sa nu ma gasesti. Macar aici nu as vrea sa te pierd...
Daca te incumeti sa vii iata cateva sfaturi de calatorie...
Drumul nu-i lung, trebuie doar sa te gandesti la cand eram copii si ai si ajuns. Daca-i ceata, nu te teme, razbate-o! Daca auzi vreun croncanit amenintator de corb, iarasi, nu te teme, continua! E doar o pasare neobisnuita cu oameni. Daca iti auzi numele tanguit de dincolo de pietre, sub bolta de durere: Intra! Sunt chiar eu plangandu-mi neputinta de a uita...
Ai grija, imbraca-te gros, langa mine e frig!

Cu bine,

PS: Ia-ti o palarie neagra cu voal transparent pentru fata, nu de alta, dar sa ai ce da jos"
Epilog: Atunci cand visez frumos cu tine, nici nu ai idee cat as vrea sa nu ma mai trezesc vreodata!

luni, 10 martie 2008

Story of my life...


...Burger Queen in english:



...Burger Queen en francais:


Am I still Alive?

miercuri, 5 martie 2008

Mistere din Bucuresti si poezii cu miros de ceai indulcit

am gasit undeva un poem din trecut scris de Gabriel Bantza, un fizician mai mult cunoscut in afara decat la noi in tara. un poem scris in anul 1939, pe cand absolvise facultatea de fizica din Paris, unei prea frumoase domnisoare a Bucurestiului interbelic, unde el se intorsese sa puna bazele unui institut de cercetare in domeniul stiintelor fizicii si chimiei. Pseudonimul folosit de cei ce-au descris-o in versuri(caci au mai fost si altii) pe aceasta frumusete misterioasa, este domnisoara CC. Isoricul Neagu Djuvara, vine cu o marturie a unui crai de curte veche ce afirma ca "pe prea minunata blonzisoara cu ochii de mediterana, o strigau ai ei Cristina". poemul i-a fost dedicat de Bantza, in urma, unei apropieri dintre cei doi (exista intr-un volum de poezii, marturia unui baiat de casa din acea vreme, ce sustine ca-i vazuse la un bal, aruncandu-si priviri indragostite si soptindu-si lucruri intime) . Cristina ramane si azi un personaj foarte misterios...hai sa-i patrundem un pic misterul prin aceasta poezie dedicata....


M-am intrebat:

De ce tacerea sadeste uneori, moartea oricarui lucru ce tine de iubire?

Pentru ca e tacerea ta, mi-am raspuns

Si pentru ce indiferenta trebuie sa rapuna lumina din ochii unor oameni?

Pentru ca e indiferenta ta, mi-am raspuns

Iar uitarea...uitarea cum poate ucide cu nonsalanta bataile unei inimi cat pumnul meu?

Pentru ca esti uitarea, mi-am raspuns.

Si pentru ca toate-s ale tale

si cand pleci, le lasi sa-ti tina locul... nu mi-am mai raspuns

.........