În piesa clasică a lui Marivaux , intitulată “Falsele confidenţe”, scrisă în secolul al XVIII-les, Arlequin, un flăcău de la ţară, descrie în modul următor felul în care îi făcea curte Silviei (CORNELIUS, 1996, pg.71).
Dacă v-aş spune povestea iubirii noastre, aţi admira nespus de mult pudoarea fetei. La început, se retrăgea când mă apropiam de ea. Apoi, a început să se îndepărteze tot mai puţin, iar în cele din urmă rămânea pe loc. Se uita la mine pe furiş şi, când o surprindeam, se înroşea de ruşine. Mă simţeam ca un rege când vedeam ce ruşine îi era să se uite la mine.
Dacă v-aş spune povestea iubirii noastre, aţi admira nespus de mult pudoarea fetei. La început, se retrăgea când mă apropiam de ea. Apoi, a început să se îndepărteze tot mai puţin, iar în cele din urmă rămânea pe loc. Se uita la mine pe furiş şi, când o surprindeam, se înroşea de ruşine. Mă simţeam ca un rege când vedeam ce ruşine îi era să se uite la mine.
Nu-i asa ca-i ghidus?
Postări
4 comentarii:
chiar f ghidus ;))...pakt,pakt,pakt...astfel de texte reliefeaza vulgaritatea in kre traim...
@deea
pacat de realitatea pe care o traim sau pacat de noi ca nu evadam intr-un balon?
inocenta este cel mai de pret dar dat de la natura , femeilor in special .. din pacate majoritatea se zbat sa scape de el .. si faptul ca rusinea dispare treptat din randurile societatii e un semnal de alarma . iti dai seama daca in cativa ani vom ajunge sa mergem pe strada dezbracati si sa fie ceva absolut normal?
cred ca e vorba de inocenta interioara, fiindca e o ea care vorbeste mascari si ocareste, dar inocenta din ea nu s-a pierdut. limbaj, expunere sunt trasaturi lumesti. inocenta nu prea e lumeasca, vine doar cu jumatate de norma aici.
Trimiteți un comentariu