Dupa ce deschid primul ochi, am curajul sa-l deschid si pe celalalt, camera se compune in lumina noua, monotona si la locul ei, radioul zbarneie un clasic ceh, iar eu sunt intors, trist si intors.Cearceaful botit de sub mine incepe sa maraie si sa ma intrebe rastit unde plec noaptea si imi las masa inerta de corp sa-l striveasca?! "Nu stiu bai panzo!" raspund nervos si cand ma ridic, crampeie de memorie mi-apar...si vad randurile unei scrisori pe hartie galbena. Din noapte in noapte, astept...
" M-am cuibarit in mine, sub bolta de durere, acolo stau acum. Pentru a ma vizita trebuie sa dormi un somn adanc si sa fii plina de rabdare si imaginatie. Poate vei avea nevoie si de mult curaj, nu musc, doar pare c-o fac!
In alta ordine de fapte, viata s-a pravalit peste cimitir, acum, cu totii canta dar mai ales, umbla. Eu insa raman la locul meu, in mine, sub bolta de durere. Nu plec fiindca intre timp ai putea sa vii si sa nu ma gasesti. Macar aici nu as vrea sa te pierd...
Daca te incumeti sa vii iata cateva sfaturi de calatorie...
Drumul nu-i lung, trebuie doar sa te gandesti la cand eram copii si ai si ajuns. Daca-i ceata, nu te teme, razbate-o! Daca auzi vreun croncanit amenintator de corb, iarasi, nu te teme, continua! E doar o pasare neobisnuita cu oameni. Daca iti auzi numele tanguit de dincolo de pietre, sub bolta de durere: Intra! Sunt chiar eu plangandu-mi neputinta de a uita...
Ai grija, imbraca-te gros, langa mine e frig!
Cu bine,
PS: Ia-ti o palarie neagra cu voal transparent pentru fata, nu de alta, dar sa ai ce da jos"
Epilog: Atunci cand visez frumos cu tine, nici nu ai idee cat as vrea sa nu ma mai trezesc vreodata!
Postări
8 comentarii:
Acum vad limpede, desi inca mai am semne de intrebare. Am tot cautat, dar nu tine de mine sa aflu. Poate nici sa gasesc. Poate doar sa fiu gasita;)
Mi-am amintit acum de "nu am iesit in lume sa te caut, ci sa te gasesc". Optimist, nu? Desi nu are nici un fundament logic. Dar e plin de speranta. Ca fiecare ora de viata. Nu stiu daca in moarte exista timp. Ore, minute, secunde...Nici nu as vrea sa stiu. Mi-ar distruge farama de speranta de care ma leg in fiecare zi. Nici nu as putea zambi altfel. De fapt, nici macar nu m-as putea ridica din pat. Zambet e deja prea mult spus. Dar e necesar. La fel ca si speranta, ca visele frumoase, ca povestile, ca desenele animate, daca vrei.
Si cred ca in viata asta nimic nu se pierde. Nu, nu se recicleaza. Se inchide doar intr-un capitol. Care ar putea fi intitulat "pentru ca nu a fost sa fie. dar va fi mai bine". Si stii ce? Chiar va fi. Trebuie doar sa crezi asta. A, si sa nu uiti speranta. Cred ca ai lasat-o in sufragerie. Si zambetul...ia vezi..nu cumva e pe frigider?;) L-ai gasit! Ce bine!:)
citatul e din radu tudoran, "fiul rispitor"
nu-ti las decat o poezie. si un no comment. ma apuc de scris ...
In suferinta si iubire,
In lunga noapte de durere
Caut raspunsuri si lumina
Aflu tacere si tacere.
Ai fost reperul vietii mele,
Lumina Stelei de la Pol
M-ai insotit, fara tagada
Si-n mersu-mi lin, si in ocol.
Fara de tine viata-i goala
In mersul meu spre asfintit.
Tu, camaradul meu discret,
Lumina mea fara sfarsit.
Gradina Domnului e plina
De flori, de iarba si suras.
Te-a luat acolo, intre stele
Pentru ca te-a iubit nespus.
In fiecare stea pe bolta
Esti tu, acolo si aici.
De nu-mi vorbesti, nu-i intamplare
Eu stiu mereu ce vrei sa zici.
E dincolo de noi puterea
De-a intelege. Pentru ce?
E plan divin, e incercare?
E trist, e bine? E orice.
iulia comaniciu e autoarea poeziei ;)
@Laura si Andress
Sunt profund emotionat de gestul vostru de a ma intelege.
Multumesc
mai bolundule ;)) ... tu ai scris textul ????
da
superb. felicitarile mele.te sfatuiesc sa fi trist, cat mai des posibil, daca asta e cheia succesului pentru a ne bucura cu astfel de melodii :)) ma bucur ca scrii din nou. fa-o si pe desene. nu fi prostut
Trimiteți un comentariu