The Sacrifice...for piano

Click on it

Henry Lee

Just click on the sad man...

Confesiuni

În piesa clasică a lui Marivaux , intitulată “Falsele confidenţe”, scrisă în secolul al XVIII-les, Arlequin, un flăcău de la ţară, descrie în modul următor felul în care îi făcea curte Silviei (CORNELIUS, 1996, pg.71).

Dacă v-aş spune povestea iubirii noastre, aţi admira nespus de mult pudoarea fetei. La început, se retrăgea când mă apropiam de ea. Apoi, a început să se îndepărteze tot mai puţin, iar în cele din urmă rămânea pe loc. Se uita la mine pe furiş şi, când o surprindeam, se înroşea de ruşine. Mă simţeam ca un rege când vedeam ce ruşine îi era să se uite la mine.

Nu-i asa ca-i ghidus?

Despre ea...cu el

Motto:

Ea: Somewhere, at the edge of this world,
I will hide to be born again.
El: ...eternitatea,era singura promisiune ca am sa te gasesc.
Dincolo de tacere am vazut chipul tau...
Ia-ma de mana si du-ma in lumina pe care tu o respiri

Ei doi

Ea: -Cine esti?
El: -Dar tu?
Ea: -Eu...sunt un copil cu ochii mari,
cu moarte multa,
cu vise dulci si degete uscate.
...dar spune-mi, tu cine...sau ce esti?
El: -Eu...sunt un actor în lumina reflectoarelor.
Curând o ploaie de zâmbete are să se reverse
iar eu, de iubire ud, pâna la piele,
o să-ţi prind uşor talpa piciorului...
Dar tu, tu chiar esti copil?
Ea: -Off!!! Nu m-auzi,
nu ma vezi
nici nu m-asculti,
nici nu ma crezi.
El: -Şopteşti şi râzi dincolo de uşi...
Te aud:
Un sunet difuz, desprins din cerul fericirii...
Ea: Spune-mi...ma asteptai cu un suras?
El: -Da,
pătruns de note muzicale,
surâd văzându-ţi aripa...
Ea: - Auzi? E liniste din nou...
El: - Tăcerea inundă casa,
şoaptele s-au ascuns,
doar lumina mai pâlpâie uşor...
Ea: -Acum stiu, tu vrei sa ma vinzi...
...ai scoate bani frumosi
pe ochii, pe gura mea,
pe maini si pe picioare,
pe zambet si pe lacrimi,
pe cuvinte si ganduri trecute...
El: -Nu!...vreau să-ţi arăt ce e Dincolo.
Dincolo de sărut, dincolo de şoapte de iubire...
Ea: -Ce ciudat...
...acorduri de chitara
ma poarta spre tarmuri apuse
El: -Păşeşte!
Usor, usor...suntem Dincolo...
Ea: -Acum ma vad...
la poalele cerului
sunt eu,
ecoul tuturor asteptarilor
si al tacerilor tarzii
El: -Uite vezi?
încet, într-o clipă ca o eternitate,
lumina ia forma zâmbetului tău
şi cade pe mine...
Ea: -Arunca timpul ce-a plutit fara mine,
iubeste-ma de primavara,
saruta-ma sa-mi treaca...
El: -Hai,zbori mai departe!
N-o să-ţi admir frumuseţea la nesfârşit...iar visul...
visul era doar atunci când tăceai, în colivie...
Ea: -Nu zbor nicaieri fara tine!
Ma-nec in vise si iubesc.
Adorm...nu ma mai trezesc
El: -E amiază în parc ...
se stârneşte o rază prin desiş
...........................
doar lumina mai pâlpâie uşor
peste locul unde, acum o clipa...
erai.

Epilog:
trezirea
Ea: -Neatza...
Spune-mi!
De ce ai scris?
De dor de mine?
El: -De prea mult...
El: -Hai sa-ti cant ceva :)
Ea: -Hai...
El:



About: Dialogul este o compilatie, realizata din versurile a doi poeti uitati de timp in coltul unui raft prafuit al bibliotecii.